Într-o perioadă cu zilnice ieșiri în stradă ale cetățenilor care își manifestă și la Oradea nemulțumirile față de conducerea țării, bihorstiri.ro marchează împlinirea unui an de la un alt gen de protest în aer liber. În 2011, în ultima zi a lunii ianuarie (și cu o palidă, aproape inexistentă, replică a doua zi) și pe un frig la fel de pătrunzător ca și cel din aceste zile, zeci de oameni s-au adunat pentru a manifesta pașnic împotriva deciziei Consiliului Județean (CJ) Bihor privind împărțirea Teatrului de Stat. Descrisă de o parte a presei locale și de unele persoane implicate drept „segregare etnică”, reorganizarea instituțiilor de cultură aflate în subordinea CJ a generat un val destul de important de critici.
Pornită mai ales din ambiția UDMR Bihor (vocea a doua în conducerea CJ) de a avea un teatru maghiar și la Oradea și motivată prin necesitatea de eficientizare a unui domeniu care, de regulă, nu prea are cum să genereze profit – mai ales în perioadă de criză economică globală -, hotărârea luată în ședința ordinară din ianuarie 2011 urma să marcheze întregul an. Aproape că nu a fost ședință a aleșilor județeni fără ca pe ordinea de zi să figureze ceva despre teatru, teatre, concursuri pentru manageri, numiri de manageri interimari, aprobare de organigramă, reaprobare de organigramă, confirmare pe post a managerilor care au concurat (singuri) pentru funcțiile vacante etc. Controversele legate de apariția Teatrului Szigligeti Ede și a Teatrului Regina Maria au fost băgate în seamă și de Prefectura care, la un moment dat, a atacat în contencios administrativ hotărârile inițiale care vizau ruperea în două a Teatrului de Stat. Până la urmă, după enșpe mii de artificii, după modificări ale schimbărilor și după ce s-a reușit și ștergerea de pe harta culturală a Teatrului „Arcadia” (cele două trupe, maghiară și română, devenind sateliți ai celor două teatre rezultate prin „segregarea etnică” a Teatrului de Stat), Puterea liberalo-udemeristă de la județ a reușit să găsească formulele care, chiar dacă nu mulțumesc decât pe cei care trebuiau mulțumiți, au calmat spiritele. Și a putut face ca revenirea în sediul din Piața Ferdinand a teatrului orădean (după ani de exil cauzate de renovarea imobilului emblematic) să se petreacă în condiții de pace. Măcar la suprafață.
În urmă cu un an (foto), orădenii au cântat prohodul Teatrului de Stat și au sperat ca ceva să se întâmple pentru ca lucrurile să revină la forma cunoscută de zeci de ani. Acum, alături de ceilalți români nemulțumiți de regimul actual, grupul rezistent de orădeni care se adună în Piața Unirii ar cânta prohodul Guvernului Boc și al președintelui Băsescu. Oare rezultatul manifestației cu lumânări din fața Teatrului de Stat (adică eșecul) se va repeta și în cazul mitingurilor cu repetiție de la începutul acestui an?
Loading ...
