Cred că sunteţi de acord cu mine că unul dintre principalele scandaluri de la începutul acestui an este cel de la Muzeul Ţării Crişurilor (MTC). Ciorbă reîncălzită, ar spune unii, căci discordia dintre şeful CJ Bihor, Radu Ţîrle şi managerul de la MTC este de anul trecut. Pe scurt, ideea este că acoperişul Muzeului a fost făcut de mântuială, a costat aproximativ 17 miliarde lei vechi şi nu e în regulă. Ţiglele au fost montate aiurea, iar apa de pe ele se infiltrează în pereţii imobilului grandios de pe strada Armatei Române, ameninţând integritatea structurii de rezistenţă. Vinovat, în opinia lui Ţîrle, este directorul Aurel Chiriac, care ar fi trebuit să pună biciul pe constructor şi să facă în aşa fel încât lucrarea să nu fi fost făcută degeaba. Da, muzeograful Chiriac, care ştie despre construcţii cam cât cunoaşte preşedintele CJ Bihor despre procesul de fiamare. Evident, nimeni nu cred că contestă obligativitatea beneficiarului de a verifica mersul unui şantier. Mai ales dacă e vorba de bani publici. Şi mulţi. Foarte mulţi! Dar, mă întreb şi eu: nu cumva şi ordonatorul de credite ar fi trebuit să mai bage câte un control de specialist, din când în când? Că, har Domnului, au fost destui angajaţi de specialitate în cadrul CJ, în fosta legislatură. Adică, ceea ce nu înţeleg eu, este motivul acestei vehemenţe a lui Ţîrle de a cere demisia managerului Chiriac, invocându-se proasta gestionare a şantierului de la acoperişul noului sediu al MTC. Mai ales în condiţiile în care, cică, deficienţele au fost descoperite mai demult. Deci de ce acum scandalul? Şi în condiţiile în care firma executantă are obligaţia de a repara. Spuneţi-mi că sunt paranoic, dar nu mă mai pot gândi decât la faptul că cineva trebuie plantat în locul lui Aurel Chiriac. Lucru care nici nu m-ar mira. Unii s-ar putea gândi că omul e de prea multă vreme şef peste cel mai mare muzeu din Bihor. De prin '95, dacă nu mă înşel. Şi hai să fim cinstiţi: nici “mesianicii” de liberali (sau ce-or fi!) veniţi la putere în 2008 nu sunt fete virgine în materie de aducere în locuri călduţe a câtorva apropiaţi. Necazul e că angajările în posturi bugetare au cam fost îngheţate. Aşa că trebuie găsit ceva pentru a face loc. Sincer, chiar dacă şi mie mi se pare scandalos că o lucrare atât de importantă şi atât de scumpă (plătită din bani publici!!) se poate dovedi de mântuială după doar trei ani de la finalizare, mazilirea managerului Chiriac îmi miroase a intenţie de nepotism a “fratelui” Ţîrle. În septembrie 2010, contractul de închiriere dintre CJ şi Episcopia Romano-Catolică (pentru Palatul Baroc) expiră. Şi nimeni nu poate garanta prelungirea înţelegerii, mai ales în condiţiile în care UDMR este la Putere cu PD-L, Bihorul fiind, teoretic, condus de liberali. Unde se vor duce exponatele, dacă noul sediu al Muzeului Ţării Crişurilor nu va fi gata?
Articole pe aceeaşi temă:
